Cum ar arata lumea fara pisici?

pisica la panda

Pisicile au noua vieti, se stie, asa ca sunt „greu de ucis" (chiar si dupa standardele lui Bruce Willis), dar ce s-ar intampla daca, deodata, micile feline integrate in viata noastra ar muri? Lenevind pe cate-un calorifer, sau fotoliu, lingandu-si blana si privindu-te cu un aer indiferent, pisicile par „inutile" in contextul urban modern, niste oportuniste care nu iradiaza mesajul „suntem indispensabile".

De fapt, trufase cum sunt, nici macar nu se obosesc sa-si transmita disponibilitatea de a fi utile, prefera sa ramana distante si sa toarca foarte convingatoare numai cand au ele chef. Expertii afirma ca daca s-ar intampla ca pisicile sa dispara de pe fata pamantului, situatia s-ar deteriora imediat.

Pisicile, fie ele „de casa" sau vagaboande, reusesc sa ne pacaleasca facandu-ne sa credem ca depind de noi pentru hrana zilnica, dar potrivit lui Alan Beck, profesor de medicina veterinara si director al Centrului de studiu al legaturii dintre oameni si animale al Universitatii Purdue, ele sunt niste vanatori experimentati, cu un comportament de atac adaptabil.

„Sunt animale de prada experimentate, vanand animale mici, si pot supravietui ca animale solitare atunci cand hrana este putina, inmultindu-se cand hrana abunda",

afirma Beck. Vanand soarecii si sobolanii pripasiti prin case vechi, beciuri si hambare, pisicile sunt esentiale in mentinerea controlului populatiei acestor rozatoare. In absenta lor, populatiile de soareci si sobolani ar creste exploziv. Alan Beck crede ca micile feline joaca un rol semnificativ in reducerea pierderilor de grane, cauzate de consumarea lor sau contaminarea lor de catre rozatoare.

„Este adevarat, oamenii hranesc pisicile, dar fara pisici, oamenii ar avea mai putina hrana",

atrage atentia profesorul Alan Beck. Alte cateva studii stiintifice au tras si ele semnalul de alarma cu privire la efectele profund negative ale disparitiei pisicilor. Un studiu din 1997, desfasurat in Marea Britanie, a constatat ca o pisica domestica aduce „acasa", in medie, in decurs de sase luni, circa 11 animale vanate de ea: soareci, broaste, pasari. Acest lucru inseamna ca 9 milioane de pisici din Marea Britanie ucid impreuna circa 200 de milioane de vietati anual, mare parte dintre acestea fiind soareci si sobolani.

Autoritatile din Noua Zeelanda au constatat, in 1979, ca „eradicarea" tuturor pisicilor de pe o insula a dus la multiplicarea exploziva a populatiei de rozatoare, care au cucerit insula definitiv. In acelasi timp, efectele multiplicarii populatiei de sobolani au avut consecinte dramatice: speciile de pasari, ale caror oua erau mancate de sobolani, au intrat in declin.

Daca cele aproximativ 220 de milioane de pisici din intreaga lume ar disparea astazi, in foarte scurt timp efectele la nivel planetar nu s-ar lasa asteptate: populatia de pasari ar scadea, numarul rozatoarelor ar exploda, recoltele ar fi diminuate. In al doilea rand, nu trebuie neglijat impactul emotional datorat eventualei disparitii a pisicilor. In SUA, oficial, 38% dintre familii au caini, depasindu-l pe cel al proprietarilor de pisici, insa realitatea este ca exista mult mai multe pisici domestice decat caini.

Pisicile, ca animale de companie, sunt mereu apreciate pentru ca nu trebuie „sa le cauti in coarne", sunt independente, cu fete pedomorfice (aducand aminte de un copil mic) si stiu sa se integreze in mediul casnic si citadin. In vreme ce pisicile domestice sunt implicate in activitati „viguroase" (curse prin casa, pande si cataratul pe perdele) numai 3% din timp, cele vagaboande sunt active circa 14% din timp.

Intre micile feline si om s-a stabilit o coexistenta tihnita si majoritatea pisicilor tind sa ramana intr-o raza teritoriala de 300 de metri in jurul vreunei structuri umane, ceea ce indica un anumit grad de dependenta de oameni. Daca pisicile ar disparea brusc, oamenii ar avea destule motive sa le regrete pierderea.