Cultura la romani

Pentru oameni, cultura poate reprezenta un mediu de existenta, care face diferenta dintre real si ideal, dintre gandirea obiectiva de cea subiectiva si realizeaza o sinteza in fundamentul careia se afla arcul afectiv, dar si spiritual al fiecarei societati.

Raportandu-ne la cultura europeana care nu si-a facut niciodata idoli, fiind o cultura deloc fireasca, suprarealista, cultura noastra are nevoie de o campanie de militare pentru un specific prorpiu, in functie de valorile moderne dar si pentru o dezvoltare acestei culturi care sa ne poata permitem sa facem un schimb major cu creatiile culturii Europei.



Tranzitia culturala romaneasca n-a fost definita deloc de consecintele secularizarii in cadrul unui comportament cultural pentru ca nu e usor sa vorbim la noi de o nivelare profunda in plan religios care ar fi putut duce la un comportament cultural moder, cum intalnim la catolici sau protestanti.

traditii romanesti

Un argument in acest caz ar fi lipsa unei increderi sociale, care de cele mai multe ori este elementul de legatura cel mai important in cazul unei deveniri sociale, post-comuniste in cazul nostru.

Procesul de modernitate in sine nu poate fi incadrat intr-un registru pur occidental, caci putem vorbi aici de modernizari diferite, precum experianta comunismului a dus la o modernizare sui-generis in cadrul situatiei socio-culturale romanesti, in special la produsele de industrializare.

Totodata, poporul roman a fost modelat de experianta sa istorica, astfel, cand vine vorba de adaptabilitate, fondul nostru cultura predispune intr-adevar la o deschidere, insa nu are o baza culturala care sa-l lege de ce se petrece deja in est si vest. Tocmai de aceea e greu de inteles aceasta usurinta cu care romanul ajunge sa interactioneze cu cei din alte tari.



Calitatile respective pot reprezenta unele ipoteze cand vine vorba de orice domeniu de activitate pe plan european. Astfel, romani pot fi atat mediatori, cat si factori importanti de stabilitate in aceasta zona, atata timp cat isi protejeaza valorile.

Cultura romaneasca ajunge astfel sa asimileze intr-un mod creator tot ce este valoros din planul unei mosteniri culturale, iar tezaurul nostru folcloric reprezinta un element valoros al acestei mosteniri.



Astazi accentul ar trebui sa cada pe dialogul cultural pe care ar trebui sa sugereze cultura noastra veche, Europei. Iar acest lucru ar trebui sa se petreaca fara a ne simti dati la o parte, marginalizati sau pierdut la nivel identitar.

Avem acces la alte culturi si putem sa vedem care sunt valorile altor culturi, dar nu trebuie sa le asimilam in mod automat, ci sa le luam drept exemple, precum am putea ajunge si noi pentru alte culturi.

O cerinta esentiala a culturii este originalitatea, iar noi avem bine infipta mai degraba, tentinda de a copia unele valor sclipitoare. Se subapreciaza astfel calitatile romanilor de a fi niste exponenti culturali capabili, ajunge sa se renunta la speranta unei intaltari culturale proprii fara a fi influentati sau fara a ne asocia la valorile altor popoare.

Complacerea in incapacitate duce la ingroparea valorilor noastre si la adoptarea celor ce par sa dea un sens si o culoare mai aprinsa interpretarii culturale. Boala inceputului, „adamismul romanesc" cum ii spunea Emil Cioran, blestemul de a lua totul de la capat ne caracterizeaza foarte mult. Suntem entuziasmati la inceputul unui proiect, avem idei si ne facem planuri, ne imaginam finalul dar nu-l realizam.



Deci ce e cultura romana a zilelor noastre? Exista compozitori, exista artisti, exista spectacole dar de cele mai multe ori jumatate de sala ramane goala. Ce am putea face? Putem ajuta la promovarea evenimentelor, sa lipim afise prin caminele studentesti ca sa le spunem tinerilor ca exista teatru, opera, filarmonica etc, dar majoritatea trec, se uita si isi continua drumul fara sa dea importanta. Iar din pricina aceasta ajungem sa ne intrebam ce ne defineste ca romani daca nu cultura, traditia?



Cum se prezinta o persoana globalizata?

Vedem ca om globalizat pe cel ce nu numai ca accepta cu toata fiinta lui acest proces, dar il si considera benefic. Romanul globalizat e cel care a uitat unele cuvinte romanesti, care-si lasa vocabularul sa se-ntinda invadat de englezisme, persoana care preia tot chiar si in cadrul celor mai simple ecuatii, cum ar fi stilul vestimentar, gusturile muzicale, poate chiar si culinare, idei inoculate de mass – media, instrumentul de seama al globalizarii.

Omul globalizat tinde spre automatism, spre robotizare, implinind astfel un plan al marilor puteri, acela de a nu mai actiona conform ratiunii, conform ideilor si sperantelor, acela de a nu mai visa, ci de a raspunde automat cerintelor, de a gandi mecanic.