Adevarul despre craniile de cristal

Craniile de cristal, devenite faimoase prin discutatele lor puteri magice, uneori malefice, au starnit numeroase controverse, devenind aproape un cult. Insa originea lor a ramas un mister.

Fanii doctrinelor ezoterice si prorocii moderni ai Apocalipsei sunt convinsi ca aceste cranii, aparute in mai multe muzee din Europa si America sunt de provenienta mayasa sau azteca si sunt legate de ceremonii sinistre, fiind capabile sa degajeze puteri uriase.

Institutii respectabile, precum Smithsonian National Museum of Natural History, din Washington, precum si Muzeul Omului din Paris, au cumparat astfel de cranii de cristal, pentru sume nedezvaluite public, din surse cel putin dubioase, expunandu-le printre colectiile lor. Recent, aceste „trofee" mayase sau aztece (inca nu s-a lamurit nimeni) au fost retrase in magazii, fara prea multa zarva. Excentricii si colectionarii au platit sume imense pentru astfel de cranii din cristal si le-au inchis in seifuri.

craniul de cristal al lui Himmler

Himmler avea unul de 9,2 kilograme, de 17,5 centimetri inaltime. In comparatie cu acest specimen, cele aflate in muzee sunt modeste. Unii fanatici cred ca aceste cranii depoziteaza informatii secrete, lasate de extraterestri, altii ca este necesar ca toate cele 13 cranii de cristal existente pe glob (asa spune legenda) trebuie reunite intr-o anumita pozitie pentru a impiedica sfarsitul lumii pe data de 21 decembrie 2012.

De fapt, acestea au fost confectionate intr-un sat german izolat, din muntii Hunsruck, de la frontiera cu Franta, nu insoritul imperiu aztec (sau mayas). Cu unelte din piatra, lemn sau cupru, mesterilor pre-columbieni le-ar fi fost cam greu sa sculpteze cristalul de cuart, dandu-i o forma oarecare. Conform expertilor, craniile au urme care atesta metode de prelucrare nu mai vechi de 150 de ani.

Cand arheologul german, Wilfiried Rosenthal, de la Institutul de istorie din Mannheim s-a deplasat in satucul Idar-Oberstein, nu s-a simtit prea bine prin partea locului, fiind privit cu suspiciune. A fost condus la atelierul unui pietrar, Michael Peuster, pentru a vedea cu ochii lui finalizarea unei comenzi speciale: nu o stela funerara, ci un craniu de cristal de 14 kilograme. Proiectul, replica unui craniu omenesc, i-a luat un an. Craniul este expus la Muzeul Reiss-Engelhorn din Mannheim, luminat discret si expus intr-o vitrina speciala. Nu este un obiect arheologic, ci un obiect a carui realizare a fost documentata de la bun inceput.

Acum se crede ca majoritatea acestor cranii de cristal au fost cioplite, in deplina discretie, la Idar-Oberstein. Ele au fost introduse in circuitul colectionarilor de personaje dubioase, cum a fost negustorul parizian de antichitati, Eugene Boban, care au profitat din plin de povestile sinistre tesute in preajma acestor cranii. In aceea vreme, muzeele occidentale se intreceau a cumpara obiectele de cristal, prezentate drept „artefacte ale civilizatiei mayase avansate".

Scriitorul britanic, Frederick Albert Mitchell-Hedges, pretindea ca a excavat personal unul, intre ruinele orasului mayas, Lubantuum, din Belize, prin 1920. Autorul unor romane „epice", Mitchell-Hedges nu a dobandit gloria literara, in schimb s-a acoperit de o aura de aventurier sadea. A facut zarva necesara in jurul „Craniului blestemat", si apoi l-a vandut pe un pret exorbitant. Craniul de cristal adus in lumea mare de Mitchell-Hedges, este pomenit si in ultimul film Indiana Jones, conform scenariului fiind gasit in Peru. De fapt, Peuster, pietrarul, precum si nasul sau, Manfred Wild, au reconstituit povestea acestor artefacte: un numar de gravori din Idar-Oberstein au fost special calificati in doua centre de prelucrare a cristalului de stanca, la Milano si Paris. Cand s-au intors acasa, au adus cu ei tehnica speciala de prelucrare a cristalului si au devenit faimosi.

Astazi, obiectele ieftine, din cristal, sunt expuse in sat prin vitrine, pentru turisti, dar lucrurile cu adevarat valoroase, inclusiv craniile, sunt negociate la fereala, existand o anumita apetenta pentru pastrarea secretului. O analiza geochimica arata ca faimoasele cranii de cristal mayase proveneau din regiunea muntilor Hunsruck.