Castelul Alhambra

Numele de Alhambra are radacini arabe si inseamna "castelul rosu sau purpuriu", poate datorita nuantei turnurilor si zidurilor sale ce inconjoara intregul deal La Sabica, ce la lumina stelelor pare argintiu, dar in lumina soarelui se tranforma in auriu. Exista o versiune mai poetica, a musulmanilor, care povestesc despre constructia fortaretei "la lumina tortelor", iar reflectia lor a dat zidurilor acea culoare particulara. Ridicata initial in scopuri militare, Alhambra a fost initial o "alcazaba"(fortareata), un "alcazar"(palat) si o mica "medina"(oras), in acelasi timp. Acest triple caracteristici explica anumite trasaturisi distincte la acest monument.

Castelul Alhambra

Nu exista nici o referire la Alhambra ca fiind resedinta a regilor pana in secolul al 13-lea, cu toate ca fortareata exista din secolul al 9-lea. Primii regi ai Granadei, ziritii, au avut castelele si asezarile pe dealul de la Albaicin, si nimic nu se mai regaseste acolo. Nasritii, erau probabili emirii care au construit Alhambra, incepand cu anul 1238.

Gradinile Alhambrei

Fondatorul dinastiei, Muhammed Al-Ahmar, a inceput restaurarea vechii fortarete. Munca sa a fost terminata de catre fiul sau, Muhammed al II-lea, a carui succesori au terminat reparatiile. Constructia palatelor (numire Casa Real Vieja sau Vechiul Palat Regal) dateaza din secolul al 14-lea si reprezinta munca a doi mari regi: Yusuf I si Muhammed al V-lea. Primul a construit, printre altele, "Cuarto de Comares" (Camera Comarelor), "Puerta de la Justicia" (Poarta Justitiei), baile si cateva turnuri. Fiul sau, Muhammed al V-lea a completat infrumusetarea palatelor cu "Cuarto de los Leones"(Camera Leilor), ca si celelate camere si fortificatii.

Alhambra a devenit o asezare crestina in 1492 cand monarhii catolici (Ferdinand si Isabel) au cucerit orasul Granada. Mai tarziu, diferite structuri au fost construite pentru civili, dar si garnizoane militare, o biserica si o manastire franciscana.

Casa Real Vieja sau Vechiul Palat Regal

Cuarto de los Leones - Curtea Leilor

Imparatul Carol al V-lea, ce a petrecut cateva luni in Granada, a inceput constructia palatului ce ii poarta acum numele si a facut cateva modificari unor cladiri interioare. Aceste modificari au creat controverse interminabile care au fost de multe ori dicatate de politica. Regii austrieci nu au uitat nici ei sa adauge cate ceva monumentului.

In timpul secolului 18 si la inceputul secolului 19, Alhambra a fost lasata in paragina, iar saloanele sale au fost transformate in taverne, ocupate de hoti si cersetori. O data cu incoronarea lui Napoleon I, trupele acestuia au transformat Alhambra din 1808 pana in 1812 in baraci. In timpul retragerii, ei au minat o parte din turnuri si le-au aruncat in aer. Doua dintre ele, Torre de Siete Suelos (Turnul celor sapte suflete) si Torre de Agua (Turnul apei) au fost lasate in ruine. Palatul a fost neglijat in continuare , pana in 1879 cand Alhambra a fost declarat monument national. Calatorii si artistii romantici din toate tarile si-au aratat dispretul fata de cei care au lasat acest monument in paragina. Din acel an pana acum, palatul Alhambra a fost protejat, restaurat, chiar imbunatatit si patrat pentru placerea si admiratia tuturor.