Big Ben

Un turn cu un ceas imens, intotdeauna exact, cronometrul ideal, este Big Ben-ul din Londra. Cum a fost construit acest reper englezesc, monument esential al Londrei?



Alaturi de Marea Britanie sau Anglia, Millennium Dome, Palatul Buckingham, raul Tamisa si Familia Regala, ne vine in minte si Big Ben-ul sau turnul cu ceas din Palatul Westminster, asa cum este cunoscut in mod oficial. Umbra observata la orizont a marelui ceas, ecourile sunetelor armonioase de clopot, toate dovedesc faptul ca acest monument are asupra populatiei britanice o atractie universala. Dar cum nici Roma nu a fost construita intr-o zi asa nici Big Ben. Constructia si crearea sa este o poveste care merita spusa. Sa calatorim inapoi in mijlocul anilor 1800, in anul 1834, pentru a afla cum a fost construit Big Ben-ul, emblema a capitalei britanice.

Big Ben, emblema capitalei britanice

• Palatul Westminster a avut 2 turnuri de ceas, inainte de Big Ben. Primul turn a fost construit in timpul regelui Edward I. Acesta a fost inlocuit cu un al doilea turn in 1397, care a fost inlocuit la randul lui cu un cadran solar in 1707.
  
  


• Pe 16 octombrie 1834, Palatul Westminster, Casa Parlamentului Englez, a fost incendiat, doar holul Westminster nefiind distrus de flacari, desi a fost grav deteriorat.
  
  


• Parlamentul englez a decis sa reconstruiasca Palatul si in loc de numirea unui arhitect sef direct, a decis sa organizeze un concurs de proiectare pentru a alege din diferite modele. Arhitectul ales a fost Charles Barry.
  
  


• Proiectul castigator al lui Charles Barry nu includea un turn cu ceas, dar Parlamentul a facut presiuni pentru schimbarea designului, cerand includerea unui turn cu ceas in 1836. Asistentul lui Charles, Augustus Pugin, a fost responsabil de constructia turnului cu ceas. Pugin a fost si creierul din spatele arcadelor gotice si interioarelor Palatului. Constructia turnului cu ceas a inceput la scala intreaga in anul 1843. Spre deosebire de constructiile normale, au fost construite prima data interioarele turnului, apoi exteriorul.

Big Ben-ul noaptea

• Un astfel de turn are nevoie de un ceas. Chiar daca Barry a avut o idee asupra unui ceas pe patru parti, el nu era ceasornicar si nici Pugin. Recunoscand ca aceasta parte a constructiei era superioara expertizei lor, l-au angajat pe Benjamin Lewis Vulliamy pentru a crea si conduce constructia ceasului din turn. Aceasta decizie de a numi direct un ceasornicar pentru a face cea mai importanta parte din cel mai mare ceas din lume (la acea vreme) nu a fost pe placul ceasornicarilor si artizanilor din Londra. Acestia si-au facut cunoscuta nemultumirea cu voce tare si pentru a se lua masuri in ce priveste un astfel de ultraj, a fost numit un arbitru.


• Cel care a primit cuvantul a fost astronomul regal Sir George Airy, care a decis sa fie foarte corect si a emis o specificatie, pe care daca ceasornicarul face promisiunea de a o respecta, va primi comision pentru crearea ceasului.


• Specificatia continea cuvintele: "Primul bataie a clopotului ceasului trebuie sa inregistreze timpul, corect in fiecare secunda din zi, si, in plus, ar trebui telegrafiate performantele sale de doua ori pe zi, la Observatorul Greenwich, unde va fi pastrata o inregistrare".


• Avand in vedere tehnologia limitata in acea perioada de timp, acest lucru parea imposibil. Dar Airy a fost foarte hotarat si a acceptat cererea lui Edward Dent in 1852, care a convenit sa produca un astfel de ceas mare si exact.


• Dent a proiectat si a creat ceasul utilizand conceptul de regulator, care ramane principalul factor din spatele oricarui ceas cu turela. Desi crearea ceasului parea sa mearga bine, s-a ivit o problema arhitecturala: pur si simplu nu exista niciun spatiu in turn unde sa se potriveasca ceasul creat. Asadar mecanismul ceasului a trebuit sa fie modificat pentru a se potrivi in interiorul peretilor turnului.

ceasul Big Ben

• Edward Dent a murit in 1853, fiul sau vitreg Frederick Dent continuand sa lucreze la ceas si finalizandu-l in 1854. Dar nu a putut fi montat in turn, deoarece acesta nu era complet. Astfel ceasul a fost pastrat printre lucrarile lui Dent timp de cinci ani pana cand turnul a fost finalizat. In acest timp, au fost aduse imbunatatiri ceasului, fiind adaugat un nou mecanism. Acest mecanism, "Double Three-legged Gravity Escapement", a asigurat o acuratete completa, indiferent de obstacolele externe, cum ar fi presiunea vantului sau temperatura.


• Un ceas trebuie sa aiba si clopot, care sa bata pentru a informa lumea cu privire la ora: 1 clopot mare la o ora si 4 clopote mai mici la un sfert de ora. Comisionul pentru proiectarea clopotului mare i-a revenit lui Warner Bros de Cripplegate, care a construit un clopot masiv de saisprezece tone in 1856. Turnul nu era gata inca, astfel incat clopotul a fost montat in Curtea Palatului Nou si batea la anumite intervale de timp pentru testare. Toate aceste teste au luat sfarsit in 1857!


• Whitechapel Bell Foundry a abordat comisia de construire a turnului si a refacut clopotul in 1858. Acesta a fost mai mic si a cantarit doar 13 tone si jumatate. Acesta a fost dus la turn in cadrul unei mari ceremonii, insa turnul nu era inca pregatit, fiind prea ingust pentru a sustine clopotul drept. Minti inteligente au decis sa-l ridice lateral si sa-l mute pana la clopotnita, acest proces durand 30 de ore. In cele din urma, in 1859, ceasul si clopotele au fost montate si au functionat.


• Timpul denumirii clopotului. Exista numeroase teorii cu privire la denumirea sa, una fiind ca clopotul este numit dupa Benjamin Caunt, un popular boxer de strada din acea vreme. Alta personalitate este Sir Benjamin Hall, care a fost Comisar al Lucrarilor. La o reuniune a Parlamentului, in cadrul careia clopotul a fost subiectul principal al discutiei, Sir Benjamin a tinut un discurs lung pe aceasta tema. Un membru al Parlamentului a sugerat numirea imensului clopot dupa Sir Benjamin. Clopotul a fost numit Big Ben, numele ramas si extins la ceasul din turn in sine.

Big Ben, Londra

• Nu dupa mult timp, in octombrie 1859, clopotul a crapat. Inca o data au inceput invinuirile si o multime de intalniri au avut loc pentru a analiza modul de a repara clopotul. Pentru aceasta, a fost necesar sa-l scoata din turn. Acest lucru a fost imposibil deoarece turnul a avut dimensiuni mai mici decat clopotul real. Astfel intregul turn a trebuit demolat pentru a repara clopotul.


• Pentru cateva luni, au avut dezbateri nesfarsite. Dar George Airy a venit in salvarea Big Ben-ului, demonstrand acuitate. El a sugerat ca dimensiunea clopotului ar trebui transformata la doar un sfert, astfel incat percutorul ceasului sa loveasca o locatie diferita a clopotului, nu zona crapata. Aceasta operatiune a condus la functionarea completa a ceasului in 1862. Fisura originala ramane in continuare pe Big Ben pana in ziua de azi.


• Big Ben a ramas neclintit cu trecerea timpului. In 1916, clopotele nu au batut si cadranul ceas a fost intunecat pentru a preveni atacul germanilor in timpul Primului Razboi Mondial. Acelasi lucru s-a repetat in 1939, pentru a preveni atacul aerian german in Al Doilea Razboi Mondial.


• In 1976, Big Ben a cunoscut o defectiune grava, mecanismul de tras clopote, supus la ani de uzura, stricandu-se complet. Componentele interne ale ceasului au fost lezate de epavele zborurilor, necesitand un an de reparatii. Alte incidente minore au implicat inlocuirea anumitor parti cum ar fi instalarea intr-un motor electric si repararea clopotului.


• Istoria Big Ben ne aminteste de ce perseverenta si stabilirea unor standarde ridicate sunt necesare atunci cand vine vorba de crearea unei constructii marete.