Batalia de la Verdun

Batalia de la Verdun din 1916 a fost cea mai lunga batalie a primului razboi mondial. Pierderile de la Verdun, precum si impactul pe care lupta l-a avut asupra armatei franceze au fost motivul principal pentru care britanicii au pornit Batalia de la Somme, in iulie 1916, in efortul de mai lua din presiunea pe care germanii au pus-o asupra francezilor la Verdun. Batalia de la Verdun a inceput pe 21 februarie 1916 si s-a incheiat pe 16 decembrie in 1916.
Atacul de la Verdun (germanii i-au dat numele de cod „Judecata") a aparut ca urmare a unui plan al Maiorului General german, von Falkenhayn. El a vrut sa „insangereze Franta", prin lansarea unui atac masiv intr-o zona ingusta care avea importanta sentimentala si istorica pentru francezi - Verdun. Zona din jurul Verdunului cuprindea douazeci de fortificatii majore si altele patruzeci mai mici, care protejau granita istorica de est a Frantei si care au fost modernizate, in primii ani ai secolului XX.
Falkenhayn credea ca francezii pur si simplu nu vor permite ca aceste forturi sa cada, deoarece umilirea nationala ar fi fost prea mult. Luptand pana la ultimul om, Falkenhayn cdea ca francezii vor pierde atat de multi oameni incat aceasta lupta ar schimba cursul razboiului.
Planul lui Falkenhayn a avut credibilitate. Fortaretele erau o parte foarte importanta a constiintei francezilor si ar fi luptat cu toata ferocitatea pentru a-i mentine pe germani in afara zonei. Cu toate acestea, planul lui Falkenhayn avea si o slabiciune majora - presupunea ca francezii vor fi un adversar usor si ca ei vor fi cei care vor suferi pierderi masive, nu germanii. De fapt, toate fortaretele din zona au fost slabite pentru ca Inaltul Comandament Francez a mutat munitia din acestea in alte zone de pe frontul de vest. De asemenea, transeele de aparare nu erau finalizate. Ofiterii superiori de pe fortul din jurul Verdunului i-au raportat lui Joffre starea de aparare din zona, insa acesta le-a respins plangerile.
140 000 de soldati germani au inceput atacul. Acestea erau sprijinite de 1 200 de tunuri de artilerie care tinteau 2 500 000 de obuze din regiunea Verdunului. 1 300 de trenuri cu munitii au fost necesare pentru a incarca aceste arme. Germanii aveau, de asemenea, suprematia completa in aer, cu 168 avioane situate in zona - cea mai mare concentratie de avioane din istorie pana la acel moment. Francezii aveau doar 30 000 de soldati pentru a se opune germanilor. In ziua in care a inceput batalia, pe 21 februarie, 1 000 de tunuri ale artileriei germane au tras de-a lungul unei fasii de 6 mile a frontului francez.
Atacul german si lupta ulterioara au durat peste 300 de zile. Aruncatoare de flacari au fost utilizate in numar mare, pentru a-i ajuta pe nemti sa avanseze cele opt mile care le mai ramasesera pentru a captura Verdunul. Pana pe 25 februarie, germanii au capturat 10 000 de prizonieri francezi. Spre uimirea nemtilor, intariturile masive de la Douaumont, considerate a fi cele mai puternice din lume, erau conduse de doar 56 de tunari cu jumatate de norma care n-au opus nici o rezistenta in fata atacatorilor. Publicului francez nu i s-a comunicat imediat despre caderea Douaumont-ului - de fapt, unele ziare pariziene nici macar n-au mentionat pierderea fortului, sustinand ca batalia din jurul Verdunului mergea bine pentru francezi. Fortul de la Douaumont era situat doar la 5 mile distanta de Verdun.
Francezii l-au facut pe Generalul Philippe Pétain responsabil cu apararea de la Verdun. Acesta s-a confruntat cu o situatie extrem de dificila. Exista doar un singur drum spre Verdun din exterior, care abia putea fi numit drum, avand in vedere ca avea doar 6 m latime si vehiculele abia puteau trece unul pe langa altul. Totusi, pe acest drum, 25.000 de tone de provizii si 90 000 de soldati au intrat in Verdun. 6 000 de vehicule au fost folosite in aceasta misiune si se spune ca 66% din armata franceza urma sa treaca pe acest drum la un moment dat, pentru a salva Verdunul. Drumului i s-a dat numele de „Calea Sacra", dar, in ciuda intrarii fortelor militare noi, francezii au suferit grav.
Germanii, de asemenea, au suferit pierderi masive. Pana la sfarsitul lunii aprilie, nemtii au pierdut 120 000 de oameni si francezii 133 000. In timp ce batalia inainte spre primavara anului 1916, Pétain ii cerea lui Joffre din ce in ce mai multi oameni, dar Joffre a refuzat. Acesta voia oamenii pentru atacul planificat de la Somme. Pétain a fost inlocuit cu generalul Nivelle - un soldat care credea ca cea mai de succes strategie era de a fi mereu in ofensiva. Pana in vara, Franta a atins o anumita forma de suprematie aeriana asupra germanilor, dar asta nu insemna mai nimic deoarece batalia de pe pamant era una cu multe pierderi pentru ambele parti.
La numai 150 de mile departare, viata in capitala franceza continua sa fie „normala". Aici, soldatii francezi, indeajuns de norocosi sa plece de la Verdun, au gasit o lume instrainata. Mancare era din belsug, teatrele erau deschise si doar cateva - din cauza unei reprimari guvernamentale a adevarului - vorbeau despre ceea ce se intampla cu adevarat la doar 150 de mile departare. Soldatii francezi au descoperit ca un muncitor din fabrica castiga de saizeci de ori mai mult decat un soldat francez in cursul unei saptamani. Murmure de nemultumire au inceput sa apara in armata franceza in vara lui 1916, iar in 1917 a izbucnit revolta.
Pe 1 iunie, Germania a lansat un atac masiv asupra Verdunului. Pana pe 23 iunie, au avansat pana la 2,5 mile de Verdun - dar acest atac n-a fost suficient de puternic, deoarece si armata germana era epuizata, dand tot ce a avut si nu mai prea putea sa dea mai mult. Pe 24 iunie, bombardamentul de la Somme putea fi auzit de la Verdun si in cateva zile, batalia de la Somme domina pe frontul de vest. Pana la sfarsitul lui octombrie 1916, francezii au recucerit cele doua forturi, de la Vaux si Douaumont, dar regiunea inconjuratoare arata tragic in februarie. Batalia de la Verdun a continuat pana in decembrie - ironic, deoarece conflictul de la Somme considera ca lupta se incheiase.
Pierderile de vieti omenesti si numarul ranitilor au fost imense la Verdun. Cartile de referinta dau cifre diferite, atat de mari au fost pierderile. O cifra exacta nu va fi niciodata cunoscut, se spune ca francezii au pierdut peste 360 000 de oameni si germanii aproape 340 000. Pentru a mai elibera presiunea simtita de francezi, britanicii au lansat Batalia de la Somme, in iulie 1916. S-a sperat ca o victorie rapida a englezilor aici ar forta nemtii sa isi retraga trupele din zona Verdunului. Cu toate acestea, la fel ca si francezii, englezii s-au implicat intr-o batalie care avea sa dureze luni, mai degraba decat de zile.