Apollo 18, misiunea "secreta" care n-a existat niciodata

„Apollo 18", noul film prezentat drept „un Blair Witch Project pe Luna", face deja furori, cu toate ca este realizat de o echipa compusa din cvasi anonimi, oameni ale caror nume nu-ti spun nimic, cu un buget de ceva peste 5 milioane de dolari. Intr-un scurt sinopsis se arata ca

„imagini filmate cu decenii in urma in misiunea Apollo 18, abandonata de NASA, cand doi astronauti au fost trimisi intr-o expeditie secreta pe Luna, dezvaluie motivul pentru care SUA nu s-au intors niciodata acolo."

Apollo 18

Potrivit scenariului filmului, misiunea Apollo 18 a avut loc in 1973, dar cei doi astronauti americani din echipaj au intalni niste entitati neprietenoase, totul sfarsindu-se intr-un dezastru total, iar agentia spatiala americana ascunde intreaga poveste sub lespedea groasa si grea a secretului de stat, avand grija sa nu mai trimita pe nimeni pe astrul noptii.

Desigur, secretele NASA au fost destul de des dezvaluite de magicienii de la Hollywood, incepand cu „Hangar 18" si terminand cu „Transformers: Dark Side of the Moon", „Apollo 18" promite sa scoata la iveala si alte grozavii. Este doar o fictiune pusa la punct cu buget redus, dupa un scenariu semnat de Brian Miller si Cory Goodman, regia apartinandu-i lui Gonzalo López-Gallego, dar daca NASA ar fi hotarat sa continue programul de explorare a Lunii, atunci misiunea Apollo 18 ar fi fost comandata de Dick Gordon, pilotul misiunii Apollo 12, avandu-i pe astronautii Vance Brand si Harrison Schmitt drept colegi de echipaj.

Potrivit unor informatii furnizate de surse din cadrul NASA, misiunea Apollo 18 ar fi fost destinata explorarii craterului Copernic, insa si craterul Tycho era luat in calcul drept obiectiv potential al misiunii. Muzeul Cradle of Aviation Museum, din Long Island, New York, are printre exponatele sale un modul lunar care ar fi fost trimis pe Luna in cadrul misiunii Apollo 18.

Planificatorii programelor de explorare de la NASA nu au ajuns insa nici macar la stadiul de a numi o nava spatiala pentru misiune si nici emblemele, specifice fiecarei expeditii a NASA, purtate pe costumul spatial de catre membri echipajului, nu au fost realizate vreodata. „Daca vedeti embleme cu Apollo 18 prin magazinele de suveniruri, acestea sunt niste falsuri. Nu s-a ajuns niciodata la acest punct", afirma un angajat NASA. De fapt, misiunile Apollo 18, 19 si 20 au fost anulate odata cu intregul program de cucerire a Lunii.

misiunea Apollo 18

America iesise invingatoare din cursa spatiala, victoria fiind asigurata de acel „un pas mic pentru un om", facut de Neil Armstrong (moment contestat decenii la rand de alte teorii conspirationiste), iar pe politicienii de la Washington nu-i mai interesa sa demonstreze lumii avansul tehnologic american fata de URSS. Considerau ca aceasta misiune s-a incheiat cu succes, astfel ca echipajul lui Apollo 17 a fost ultimul trimis pe Luna. Dupa anul 1969, odata cu zborul istoric pe Luna al misiunii Apollo 11, NASA inceput sa se retraga din programul de explorare a Lunii. Pe la sfarsitul lui 1970, planificatorii agentiei spatiale renuntasera la misiunile cu echipaj uman trimise pe astrul noptii.

Echipamentul in valoare de milioane de dolari – la valoarea de atunci a monedei americane erau niste sume imense – a fost dirijat spre construirea laboratorului spatial Skylab, iar unele piese au ajuns prin muzee, sau chiar vandute la fier vechi, cum a fost cazul unor componente ale rachetelor Saturn V, din titan, vandute cu cativa centi kilogramul. Si totusi, ar fi fost posibila o misiune secreta in craterul Copernic? O seama de experti in istoria cuceririi spatiale, chiar si oamenii de la NASA, sunt de acord ca asa ceva nu este cu putinta. Sunt prea multi ochi si urechi.

„Dezvoltarea unui singur program spatial cu echipaj uman implica participarea a circa 400 000 de oameni, deci ca sa ascunzi o astfel de misiune trebuie sa-i reduci pe toti la tacere", afirma Craig Nelson, istoric al programelor spatiale si autor al volumului „Rocket Men: The Epic Story of the First Men on the Moon" (Viking 2009). „Numai decolarea astronautilor necesita o echipa de 300 de persoane. Nu erau implicati numai angajatii NASA, dar si un numar urias de colaboratori ai altor contractori, deci aveai sute de oameni pe care trebuiai sa-i faci sa promita ca vor pastra secretul pentru totdeauna."

NASA si misiunile Apollo{title}

Conform datelor retinute in arhivele NASA, agentia spatiala renuntase la serviciile a peste 200 000 de persoane in 1973, anul in care are loc actiunea din film. Acest numar reprezinta jumatate din personalul angajat in momentul de varf al NASA in 1965. Si tot mai ramaneau destui pe la centrul de control de la Houston sau Cape Canaveral care trebuiau convinsi sa pastreze un secret atat de ingrozitor, al macelaririi pe Luna a astronautilor americani. In afara de asta, NASA ar mai fi trebuit sa convinga milioane de oameni care urmareau langa centrul spatial Kennedy, din Florida, lansarea rachetelor Saturn V, purtatoare ale tuturor capsulelor spatiale ale misiunilor Apollo, ca nu vazusera nimic, absolut nimic in ziua startului zborului Apollo 18

„Nu exista nici o sansa ca NASA sa fi putut ascunde o lansare. Ar fi putut pretinde ca a fost o misiune a US Air Force, dar atunci ar fi trebuit sa mascheze o lansare a unei misiuni Apollo intr-o plasare pe orbita a unui satelit militar, fapt extrem de dificil de realizat", incheie Craig Nelson.

Apollo 18

Lansarea unor sateliti nu este singura „ocupatie" a Pentagonului, care lucreaza strans cu NASA, asigurand fondurile pentru unele programe, avand la dispozitie un buget mult mai mare decat agentia spatiala. Anul trecut, Pentagonul a trimis pe orbita o nava spatiala cu denumirea oficiala de X-37B, care seamana cu o naveta spatiala in miniatura, fara echipaj, aceasta efectuand o misiune secreta pe o orbita foarte joasa. In ceea ce priveste veridicitatea detaliilor acestei productii cu buget subnutrit – dupa standardele de la Hollywood – exista opinii care atrag atentia ca atat modulul lunar, cat si costumele spatiale care apar in filmul „Apollo 18" sunt foarte aproape de realitatea programelor NASA.

„Aspectul lor este de o acuratete surprinzatoare pentru acest gen de film, exista o acuratete mult mai mare decat in productiile cu buget imens, cum ar fi Transformers: Dark Side of the Moon",

considera Robert Pearlman, editor al website-ului CollectSpace, dedicat istoriei spatiale si suvenirurilor generate de programele NASA.

S-ar putea ca aceasta verosimilitate sa se datoreze colaborarii agentiei spatiale la realizarea filmului, existand o dorinta din partea acesteia de a ramane in atentia publicului si mass-mediei. Parteneriatul recent anuntat dintre Centrul Spatial Goddard si editura Tor-Forge Books pentru o serie de romane sci-fi, menit sa „inspire si sa informeze cititorii despre NASA", precum si programul de emisiuni radiofonice, Innovation Now, sunt primele exemple ale noilor initiative ale agentiei de a se face, din nou, vizibila in atentia publica.

S-ar putea insa ca demersul sau de a oferi consultanta gratuita (poate si costume spatiale autentice) realizatorilor filmului „Apollo 18" sa fi luat o turnura mai putin apreciata de NASA. Potrivit ziarului Los Angeles Times, agentia spatiala a inceput sa se „detaseze" de asocierea sa cu acest film, abandonandu-l ca pe ultima treapta a unei rachete Saturn V ajunsa pe orbita. De asemenea, o echipa de cercetatori, implicata in programul NASA Lunar Reconnaissance Orbiter, va da publicitatii noi imagini de inalta rezolutie cu locurile de aselenizare ale misiunilor Apollo.

Acestea nu ne vor dezvalui ca si in Marea Linistii sunt „dragoni", dar se considera ca vor fi utile si ca instrument pentru demontarea teoriilor conspirationiste care inca mai sustin ca aselenizarile nici n-au avut loc, fiind concepute in facilitati secrete, izolate, din Nevada. Filmul „Apollo 18" nu vrea decat sa ne faca sa simtim fiori reci pe sira spinarii, iar judecand dupa trailer, se pare ca misiunea e ca si indeplinita.