Cuvinte tabu

1.NUME PROPRII TABU
Primitivul, neputand sa faca o distinctie clara intre cuvinte si lucruri, isi inchipuie ca exista o legatura reala si esentiala care uneste numele cu persoana, in asa fel incat magia poate fi exercitata asupra unui om cu tot atata usurinta prin numele sau ca si prin parul sau unghiile acestuia. De fapt, primitivul isi considera numele ca parte vitala din el si are grija de el conform acestei pareri.
De exemplu, indianul din America de Nord nu-si considera numele doar o eticheta, ci o parte distincta a personalitatii sale si crede ca poate fi vatamat prin influentarea malefica a numelui ca si printr-o rana, in timp ce unii eschimosi isi iau alte nume la batranete, sperand ca se vor bucura de un nou termen, prelungit, de viata. Populatia tolampoo din Celebes crede ca scriind numele persoanei poti sa-i rapesti sufletul.
Tainuirea numelor primitivilor australieni isi are originea in credinta ca dusmanul care iti cunoaste numele iti poate face rau prin anumite metode magice. In triburile din centrul Australiei, toti barbatii, femeile si copiii poseda, in afara de numele lor propriu folosit de obicei, un nume secret sau sacru care li se da de catre batrani, imediat dupa nastere. Acest nume sacru este rostit doar in ocazii solemne si este cunoscut doar de membrii pe deplin initiati ai grupului.
Civilizatia vechilor egipteni este si ea invadata de unele urme ale primitivismului. Orice egiptean primea doua nume, unul adevarat (mare) si unul bun (mic). In timp ce numele bun era cunoscut public, numele adevarat era tainuit cu grija si doar mama si tatal sau il stiau. Numele adevarat era folosit doar cu ocazia unor ceremonii cum ar fi casatoria. Scopul acestui obicei era sa apere persoana impotriva magiei, deoarece vraja nu poate avea efect decat legata de numele real.
Araucanienii divulga foarte rar numele lor unui strain de teama ca el sa nu obtina prin aflarea acestuia o putere supranaturala asupra lor. Un ojebway nu-si pronunta numele sau niciodata, ci roaga pe altcineva sa i-l rosteasca. Acest obicei este insusit inca din copilarie si conform lui cel care isi va pronunta propriul nume va ramane pitic. Interdictia rostirii propriului nume persista si in unele parti ale Madagascarului, la unele triburi de indieni americani, in cazul triburilor indiene din Columbia Britanica, in tot cuprinsul Indiilor rasaritene, la triburile motu si motumotu, in Noua Guinee olandeza si la melanezienii din Arhipelagul Bismarck.
Uneori interdictia asupra propriilor nume nu este absoluta, ci este in functie de imprejurari. De exemplu, cand barbatii nandi sunt plecati intr-o expeditie de prada, cei ramasi acasa nu au voie sa le rosteasca numele adevarat, ci ii numesc "pasari". La populatia bangala din Congo-ul superior, cand o persoana plecata la pescuit se intoarce acasa, numele i se suspenda temporar si el va fi strigat "mwele". Acest obicei este motivat prin faptul ca raul este plin de spirite care, auzindu-i numele ar actiona impotriva lui astfel incat nu ar prinde decat putin peste sau chiar deloc. Mai exista o superstitie a cafrilor potrivit careia caracterul unui hot incepator poate fi schimbat daca i se striga numele deasupra unui vas in care fierbe apa cu leacuri, punand apoi un capac pe vas si lasand numele sa fiarba in apa timp de mai multe zile.
Mai sunt situatii cand, pentru a evita folosirea propriului sau nume, persoana este desemnata prin referire la copilul sau. Un exemplu ar fi negrii din Gippsland, care cred ca doar copiii nu au dusmani si astfel cand pomenesc despre cineva ei ii spun "tatal, unchiul sau varul cutaruia", numind copilul. La populatiile kuki si zemi sau kacha naga, din Assam, parintii isi parasesc numele dupa nasterea copilului si sunt numiti tatal si mama cutaruia, iar perechile fara copii sunt numite "tatal fara copii", sau "mama fara copii", "tatal nici unui copil", sau "mama nici unui copil".
Putem spune deci ca aceasta retinere fata de rostirea numelui persoanelor carora te adresezi sau despre care vorbesti se bazeaza pe teama de a nu atrage atentia spiritelor raufacatoare si vrajitorilor care ar putea face rau posesorului numelui.

2.NUME DE RUDE TABU
Deseori, persoanelor legate intre ele prin legaturi de sange sau prin casatorie li se interzice rostirea numelui celuilalt si chiar pronuntarea cuvintelor obisnuite care seamana sau contin o silaba comuna cu acest nume. Persoanele carora li se interzice reciproc sa-si rosteasca numele sunt mai ales sotii si sotiile, un barbat si rudele sotiei sale, o femeie si rudele sotului ei. De exemplu, la cafri femeia nu are voie sa rosteasca in public prenumele sotului ei sau al oricaruia dintre fratii acestuia, interzicandui-se si folosirea cuvantului in sensul lui obisnuit. In plus, unei sotii cafre ii este interzisa pronuntarea, chiar mental, a numelui socrului ei si al tuturor rudelor sotului in linie ascendenta si daca o silaba accentuata a vreunuia dintre numele acestora se intampla sa apara intr-un alt cuvant, ea trebuie sa-l evite, fie inlocuindu-l cu un cuvant complet nou, fie sa introduca o alta silaba in loc. Acest obicei a dat nastere unui limbaj cu totul distinct al femeilor denumit de catre cafrii "vorbirea femeilor". Barbatul cafru nu trebuie sa pomeneasca numele soacrei sale si nici aceasta sa-l rosteasca pe al sau, iar singura diferenta este ca el poate rosti cuvinte ce contin o silaba accentuata a numelui ei.
In sudul Indiei sotiile cred ca rostind numele sotului, chiar si in vis ii vor pricinui moartea.
La alfoorii din insula Buru este tabu sa rostesti numele parintilor si socrilor sau chiar sa pronunti cuvinte uzuale a caror rezonanta seamana cu numele respective. Este de asemenea tabu sa rostesti numele unui frate mai mare in prezenta acestuia, incalcarea acestor reguli fiind pedepsita cu amenzi.
In Sunda se crede ca o anumita recolta va fi nimicita daca un barbat rosteste numele tatului sau mamei sale.
La nufoorii din Noua Guinee Olandeza familiile legate prin logodna a doi dintre membrii lor le este interzis atat sa-si rosteasca reciproc numele cat si sa se priveasca unii pe ceilalti. Daca s-ar intampla ca cineva sa rosteasca din greseala un nume interzis, trebuie sa se arunce imediat pe podea si sa spuna: "Am rostiti un nume gresit. Il azvarlu printre crapaturile podelei, ca sa pot manca bine".