Cultura EMO

Desi a trecut ceva timp de cand cuvantul "emo", cat si cei care adoptau acest trend, au disparut din antentia mass-media si a publicului de peste tot, pe bloguri si nu numai, cautarile precum: "emo", "tristete", "sad" sunt tot mai dese. Cultura emo nu a aparut din senin si nici nu e eradicata, a fost vorba de o explozie de moment, insa oamenii tristi, cei cu tendinte sinucigase. "Emo", dupa cum se cunoaste, vine de la "emotie", iar emotiile ne cuprind pe toti mai devreme sau mai tarziu.

Copiii emo sunt tinerii care au ales sa duca un stil de viata mai departe. Din fericire, aceasta perioada trece odata cu iesirea din adolescenta. E drept ca unii au parte de o adolescenta mai lunga, de pesimisti e plina lumea si nici problemele nu-s putine. Dar, la o anumita varsta, unii prefera sa-si denumeasca problema, nu sa o si rezolve.

Tinerii emo traiesc prin manifestarea unor emotii puternice, a unor stari afective care se vad si se simt si, cuprinsi fiind de acest "curent", il adopta cu toata fiinta, in special cand stiu ca nu sunt singuri in aceasta oala. De la vestimentatie si accesorii, pana la muzica pe careo asculta si la comportamentul diferit. Iar durerea si-o amplifica la maxim.

In toti zace un emo la un moment dat, dar la cei mai multi trece neobservat. Iar de ceva timp, acest sentiment are o denumire, un stil vestimetar si muzical, e foarte mediatizat, aclamat, insa si blamat.

Primul inteles al termenului "emo" provine dintr-un stil muzical. Cuvantul a fost folosit de fanii unei formatii pentru a le descrie muzica. Unele formatii precum Embrace, Rites of Spring, Moss Icon, Dag Nasty sau Fire Party, au aparut dupa anul 1985 in America. Unii artisti au decis atunci sa renunte la restrictivitatea hardcore-ului si sa se mute cu stilul muzical intr-o zona mult mai personala. Primul val de formatii emo s-a incheiat in 1994, dupa ce trupa Hoover s-a destramat.

"Emo" era un subgen muzical, pornit din punk-rock, cu influente hardcore si versuri de protest, dar care se transforma intr-un stil sentimental. La sfarsitul anilor 90, acest cuvant a ajuns pe buzele foarte multor oameni, iar muzica emo a iesit din undeground, unde era adapostita. Istoria acestui termen reprezentand un gen muzical se opreste in anii 2000. Odata cu intrarea in mainstream, comercialul acapareaza cuvantul si va fi exploatat la maxim pe toate caile.

Incepand cu anul 2000, "emo" va fi folosit mai mult de adolescenti in vederea descrierii persoanelor foarte sensibile, neintelese, depresive, cu sentimente foarte puternice. Ajungem astfel sa ne confruntam cu un spirit emo, a atitudine emo, hairstyle emo si vestimentatie emo. Niciun alt gen muzical nu a reusit pana acum sa denumeasca propriu-zis altceva in afara de muzica.