Comportamentul social

In functie de relatia frustrare - agresivitate indivizii se pot gasi in trei situatii:
- cand nu-si pot realiza trebuintele personale (situatie caracteristica societatilor arhaice);
- cand trebuintele se pot realiza dar lipsesc posibilitatile de infaptuire a acestor lucruri (situatie caracteristica societatilor moderne);
- cand cresc atat nevoile cat si modalitatile de realizare a lor.
In toate aceste cazuri frustrarea este prezenta iar indivizii isi canalizeaza energiile si eforturile pentru a elemina tensiunile acumulate. De cele mai multe ori ei se asociaza in miscari sociale si astfel ei adopta un comportament social care este rezultatul canalizarii fortelor tuturor de lupta impotriva cauzei producatoare de frustrari.
Exista anumite variabile care pot influenta legatura intre frustrare si violenta: mediul de viata, traditia culturala, sistemul politic.
Exista o parte comuna a teoriilor descrise mai sus, si anume faptul ca in general grupurile de indivizi, multimea, societatea urmareste in comportamentul sau un anumit tip de actiuni pe care le intalneste la un conducator al ei. Un bun lider este mai mereu urmat de catre mase datorita imaginii sale care inspira siguranta si putere. Este deci important sa stabilim care sunt acele calitati care il face pe un simplu membru al unei comunitati un lider convingator pentru ca de el depinde in mare masura comportamentului social al celorlalti.

Caracteristicile unui bun conducator al multimilor:
- trebuie sa aibe puterea de a hipnotiza masele astfel incat acestea sa-l urmeze orbeste;
- trebuie sa se bucure de un prestigiu larg;
- trebuie sa respecte normele pe care oamenii le pretuiesc cel mai mult;
- trebuie sa fie violent in limbaj, sa aibe un mesaj simplu, clar si mai ales constant;
- trebuie sa fie defaimator dar sa nu foloseasca violenta fizica.
Deci liderul are un rol hotarator in determinarea comportamentului social, el putand accelera procesele care au loc in cadrul multimilor prin prezenta si exemplul sau.

Serge Moscovici introduce in tema liderului si a relatiei sale cu comportamentul social un nou termen: autoritate carismatica. In lucrarea "Psihologia sociala sau masina de fabricat zei" (1994), da explicatia autoritatii carismatice ca fiind o dominatie mai putin prin intermediul unei trasaturi fizice si mai mult printr-o forta care izvoraste din interior. Este interesant faptul ca in sens traditional cuvantul "carisma" se refera la un personaj sacru, iar in zilele noastre conducatorii cu carisma devin obiectul adoratiei maselor. Totusi carisma se bazeaza mai mult pe credinta maselor si mai putin pe talentele personale ale unui individ anume. Relatiile pe care masele le intretin cu conducatorul lor sunt foarte personale, sunt relatii subiective.
Este interesat de aflat cum ia nastere un astfel de conducator. Circumstantele sunt foarte dramatice, atunci cand are loc o ruptura sociala majora, cand oamenii sunt descumpaniti si considera ca totul in jurul lor se naruie, ei cauta in mod inconstient un astfel de reprezentant care sa le dea siguranta ca situatia se va remedia.
Liderul carismatic opereaza la nivelul societatii cu notiuni opuse. El seduce masele prin nostalgia trecutului dulce, dar aminteste mereu de tragismul situatiei prezente; el este in acelasi timp superior tuturor celorlalti dar si asemenea lor. Curios este faptul ca daca o persoana obisnuita ar emite acelasi tip de mesaj, masele s-ar comporta total diferit, reusind sa sesizeze falsitatea lui, cu toate acestea ele nu reusesc sa priveasca in profunzime si atunci cand mesajul le este prezentat de catre o persoana cu carisma. Asadar rolul carismei liderului este decisiv in influentarea comportamentului maselor.
Ca o concluzie la aceasta lucrare putem spune ca un comportament social ia nastere ca urmare a structurii interne a omului, a nevoii sale de a se relationa in permanenta cu ceilalti, iar comportamentul social este o contopire a anumitor caracteristici ale indivizilor ce alcatuiesc un grup.

Bibliografie
1. Moscovici, Serge (1997). Psihologia sociala sau masina de fabricat zei. Iasi. Editura Polirom.
2. Le Bon, Gustave (1990). Psihologia multimilor. Bucuresti. Editura Anima.