Cele mai bizare inchipuiri ale mintii umane

Detalii

CategoriiSanatate
TaguriMedicina
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari3515

Voteaza & Distribuie

Descriere

Cele mai bizare inchipuiri ale mintii omenesti pot „rearanja" lucrurile in jurul nostru dupa reguli care n-ar mira pe nimeni in Tara Minunilor, nici pe Alice, nici pe Iepure sau pe Palarierul Nebun.




schizofrenia


schizofrenia



De exemplu, unii oameni ajung sa-si imagineze ca prietenul lor cel mai bun a fost inlocuit cu o dublura, sau ca toata lumea din jur este, de fapt, una si aceeasi persoana, dar care a recurs la numeroase deghizari. Acestea nu sunt scenarii pentru thrillere psihologice, ci iluzii monotematice, adica acele inchipuiri desfasurate pe o tema unica. Starile halucinatorii, cand o persoana este ferm convinsa de o anumita realitate, in pofida dovezilor contrarii suficient de solide pentru a fi crezute, sunt comune in cazul unor boli psihice precum schizofrenia sau tulburarile bipolare.



Sunt atat de frecvente, incat pacientii sunt predispusi sa sufere de tot felul de „vedenii", cu toate contribuind din plin la desprinderea lor de realitate. Halucinatiile monotematice sunt diferite de cohorta de distorsiuni ale realitatii atat de comune in cazul unor boli. O persoana afectata de aceasta manifestare clinica va percepe lumea drept un spatiu mai mult sau mai putin normal, iar in acest punct punctele sale de vedere cu privire la natura realitatii vor fi diferite de ale celorlalti din jur. Intelectul si functiile cognitive ale acestor persoane raman intacte, fiind posibil chiar sa-si dea seama de cat de ciudate sunt convingerile lor.


Fete nefamiliare


Primul tip de halucinatie, cand o persoana devine absolut convinsa ca un grup de impostori le-a inlocuit prietenii si membrii familiei, este cunoscut drept Sindromul Capgras (dupa numele psihiatrului francez, Joseph Capgras, care a descris pentru prima data aceasta afectiune, in 1923). Exista o serie de teorii privind cauzele sale, unele dintre ele mai plauzibile decat altele.


Din punctul de vedere al psihanalistilor, Sindromul Capgras reprezinta o evolutie clinica din complexul lui Oedip sau al Electrei, reprimat. Aici este vorba de o atractie sexuala spre unul dintre parinti, gelozie fata de altul. Alta teorie pune aparitia sindromului pe seama sentimentelor refulate. Multi cercetatori cred insa ca Sindromul Capgras este un rezultat al unei leziuni cerebrale, cauza fiind pur organica.


Primul caz studiat de Capgras a fost cel al unei cusatorese pariziene, in varsta de 53 de ani, care era convinsa ca sotul ei si cei din jur erau rapiti de cineva si inlocuiti cu niste sosii. Maestrul terorii din spatele acestor actiuni inchipuite de ea se ascundea prin hrubele Parisului, tinandu-i acolo pe cei dragi ei, si cautand sa puna mana pe agoniseala ei. In cele din urma, femeia a cerut divortul de „sosia" barbatului ei, adresandu-se unei instante. Pretindea ca sotul ei real fusese ucis.


Cel mai mare maestru al deghizarilor

Leopoldo Fregoli a fost unul dintre cei mai mari comedianti ai secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX. S-a perfectionat intr-un stil de interpretare cunoscut drept „schimbare rapida", care presupunea exact acest lucru: schimbarea costumatiei si a personajului in timpul desfasurarii spectacolului. Momentul se derula atat de rapid, incat multi presupuneau ca Fregoli se folosea de numeroase dubluri pentru a-si sustine show-ul. Insa nu ideea de dubluri ascunse i-a castigat locul – nedorit, probabil – in analele psihiatriei.


In 1927, psihiatrii francezi Paul Courbon si Gustave Pail au descris cazul unei servitoare de 27 de ani care era convinsa ca era persecutata de doua actrite cu numele Sarah si Robin Bernardt, pe care le vazuse la un teatru. Servitoarea era convinsa ca aceste doua actrite, prin schimbarea rapida de costumatie, luasera locul tuturor persoanelor cu care venise ea in contact. Ideea de schimbare rapida de costume si personaje a ramas in mintea ei si bietul Fregoli si-a pus numele pe aceasta noua afectiune mintala.


Alaturi de Sindromul Capgras si Fregoli mai exista si intermetamorfoza, descrisa in 1932 drept „convingerea ca trupul si sufletul unor persoane sunt incarnate in trupul uneia singure." O alta „metamorfoza" este cea suferita de locuri: persoana afectata crede ca un anumit loc a fost reprodus special pentru a o duce in eroare, locul original aflandu-se la mare distanta. Aceste inchipuiri bizare, desprinderi de realitate, pot fi provocate de traume cerebrale, atacuri cerebrale, schizofrenie sau dementa.