Canalul Suez

Detalii

CategoriiStiinta
TaguriConstructii, Marea Britanie
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari27500

Voteaza & Distribuie

Descriere

La 25 aprilie 1859, la Port Said, Egipt, incep lucrarile la Canalul Suez, un canal de apa artificial care urma sa se intinda pe 101 de mile, de-a lungul istmului Suez, si sa lege Marea Mediterana de Marea Rosie. Ferdinand de Lesseps, diplomatul francez care a organizat colosalul proiect, a dat prima lovitura de tarnacop ce a inaugurat constructia. Inca din antichitate au fost construite canale artificiale in regiunea Suez, care legau continentul asiatic de cel african.

Sub dinastia egipteana Ptolomeu, un canal lega Lacurile Amare de Marea Rosie, iar un alt canal se indrepta spre nord, de la lacul Timsah pana la fluviul Nil. Aceste canale au cazut in paragina sau au fost distruse din motive militare. Inca din secolul XV, europenii au propus construirea unui canal de-a lungul Suezului, care sa permita negustorilor sa navigheze intre Mediterana si Oceanul Indian prin Marea Rosie, in locul ocolirii Capului Bunei Sperante, din Africa. Prima analizare a istmului a fost facuta in timpul ocupatiei franceze a Egiptului, la sfarsitul secolului XVIII, iar generalul Napoleon Bonaparte a examinat personal ramasitele vechiului canal.

Franta a facut si alte studii ale canalului, iar in 1854 Ferdinand de Lesseps, fostul consul francez la Cairo, a semnat o conventie cu guvernatorul otoman al Egiptului in scopul construirii unui canal. O echipa internationala de ingineri a intocmit un plan al constructiei, iar in 1856 a fost formata Compania Canalului Suez, careia i-a fost acordat dreptul de a exploata canalul timp de 99 de ani dupa finalizarea lucrarii. Lucrarile au inceput in aprilie 1859, la inceput sapaturile fiind efectuate manual, cu tarnacopul si lopata, de catre condamnatii la munca silnica. Ulterior, au fost aduci muncitori europeni, dotati cu dragi si lopeti cu aburi.

Conflictele de munca si o epidemie de holera au incetinit procesul de constructie, iar Canalul Suez nu a fost finalizat decat in 1869 – cu patru ani in urma termenului stabilit initial. Pe 17 noiembrie 1869, Canalul Suez a fost inaugurat oficial intr-o ceremonie fastuoasa la care a participat si imparateasa Frantei, Eugenie, sotia lui Napoleon al III-lea. Mai tarziu, Ferdinand de Lesseps avea sa incerce fara succes sa construiasca un canal de-a lungul istmului Panama.

De Lesseps a murit in 1894. In momentul deschiderii sale, Canalul Suez avea o adancime de doar 25 de picioare, o latime de doar 72 picioare la fund si intre 200 si 300 picioare la suprafata. In consecinta, mai putin de 500 de nave au navigat pe acest canal in primul sau an de functionare. Insa in 1876 au inceput sa fie facute imbunatatiri semnificative, iar canalul a devenit unul dintre cele mai importante canale de navigatie din lume. In 1875, Marea Britanie a devenit actionarul majoritar al Companiei Canalului Suez, dupa ce a cumparat actiunile de la noul guvernator otoman al Egiptului.

Sapte ani mai tarziu, in 1882, Marea Britanie a invadat Egiptul, incepand o lunga ocupatie a acestei tari. Tratatul anglo-egiptean din 1936 a conferit independenta Egiptului, insa Marea Britanie si-a rezervat dreptul de exploatare a canalului. Dupa al doilea razboi mondial, Egiptul a facut presiuni pentru retragerea trupelor britanice din zona Canalului Suez, iar in iulie 1956 presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser a nationalizat canalul, in speranta de a incasa taxe care sa contribuie la construirea unui baraj masiv pe raul Nil. In replica, Israelul a invadat Egiptul la sfarsitul lui octombrie, iar la inceputul lui noiembrie au venit si trupele britanice si franceze, ocupand zona canalului.

Sub presiunea Natiunilor Unite, Marea Britanie si Franta s-au retras in decembrie, iar fortele Israelului au plecat in martie 1957. In acea luna, Egiptul a preluat controlul asupra canalului si l-a redeschis pentru navigatia comerciala. Zece ani mai tarziu, Egiptul a inchis din nou canalul, in urma Razboiului de sase zile si a ocuparii de catre Israel a Peninsulei Sinai. In urmatorii opt ani, Canalul Suez, care separa Sinaiul de restul Egiptului, a devenit o linie a frontului dintre armatele Egiptului si Israelului. In 1975, presedintele egiptean Anwar el-Sadat a redeschis Canalul Suez, ca gest de pace in urma negocierilor cu Israelul.

In prezent, in medie 50 de nave navigheaza pe canal zilnic, transportand anual peste 300 de milioane de tone de marfuri. In 1880, incepe constructia Canalului Panama. Canalul Panama este un canal imens, avand o lungime de 51 de mile (82 kilometri), care traverseaza istmul Panama, conectand Oceanul Pacific cu cel Atlantic. Datorita formei literei S pe care o prezinta acest canal, Atlanticul este situat in vestul canalului iar Pacificul in est, inversandu-se orientarea normala.

In 1957, Egiptul deschide Canalul Suez. In urma retragerii Israelului din teritoriul egiptean ocupat, Canalul Suez este redeschis traficului international. Totusi, canalul era atat de plin de ramasite rezultate din Criza Suez incat au fost necesare mai multe saptamani de curatare de catre muncitorii egipteni si ai Natiunilor Unite, inainte ca navele mari sa poata naviga pe cursul de apa. Canalul Suez, care leaga, de-a lungul Egiptului, Marea Mediterana si Marea Rosie, a fost terminat de inginerii francezi in 1869.

Pentru urmatorii 88 de ani, a ramas in mare parte sub control britanic si francez, Europa folosindu-l datorita faptului ca era o ruta navala ieftina pentru a transporta petrol din Orientul Mijlociu. In iulie 1956, presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser a nationalizat canalul, sperand sa incaseze taxe care sa fie folosite pentru construirea unui baraj masiv pe fluviul Nil.

Ca urmare a acestui gest, Israel a invadat Egiptul la sfarsitul lunii octombrie, iar trupele britanice si franceze au ajuns la inceputul lui noiembrie, ocupand canalul si alte teritorii din jurul acestuia. Sub presiunea Natiunilor Unite, Marea Britanie si Franta s-au retras in decembrie, iar fortele Israelului au plecat in martie 1957. In acea luna, Egiptul a preluat controlul canalului si l-a redeschis pentru navigatia comerciala. Zece ani mai tarziu, Egiptul a inchis din nou canalul in urma Razboiului de sase zile si a ocupatiei de catre Israel a Peninsulei Sinai.

Canalul a ramas inchis timp de opt ani, pana cand presedintele egiptean Anwar el-Sadat l-a redeschis in 1975, dupa discutiile privind incheierea unei paci cu Israelul.