Aplicabilitatea practica a antropologiei culturale

Antropologia aplicativa se refera la folosirea conceptelor, constatarilor, datelor si metodologiei proprii antropologiei pentru a identifica si rezolva probleme sociale si umane. Antropologia aplicativa este o investigatie stiintifica a "principiilor ce controleaza relatiile dintre oameni" si aplicarea acestor principii la programe practice. Cu alte cuvinte, antropologia aplicata este aplicarea metodelor antropologice asemanatoare cu observatia participativa si cu interviurile etnografice.

Antropologia aplicativa se manifesta prin trei puncte de vedere distincte:
1.Cei care sustin viziunea turnului de fildes contesta implicarea antropologilor in probleme practice. Ei considera ca antropologul trebuie sa se ocupe doar cu cercetarea, publicarea si invatamantul specific.
2.Punctul de vedere schizoid care considera ca antropologii trebuie sa ajute doar la realizarea politicilor, fara a le critica (se refera la separarea judecatilor de valoare de investigatia stiintifica).
3.Pozitia de sprijin sau de aparare este de parere ca antropologii trebuie sa elaboreze politici care sa afecteze in mod benefic oamenii.

Erve Chambers enunta cateva roluri particulare ale antropologiei aplicative:
a)Reprezentativ - consta in faptul ca antropologul devine purtatorul de cuvant al unui grup particular supus investigatiei stiintifice si in legatura cu care este necesara elaborarea unei politici.
b)Faciliator - antropologii ajuta efectiv la efectuarea unor schimbari in comunitatea studiata.
c)Informant - transfera cunoasterea culturala obtinuta in urma studiilor etnologice spre Guvern sau alte organizatii in scopul promovarii schimbarii sociale intr-o directie anume.
d)Analist - cand antropologul devine angajat in stabilirea si fundamentarea unor politici cu privire la realitatea sociala.
e)Mediator - antropologul este un intermediar intre diferite grupuri de interes care participa la infaptuirea proiectului de dezvoltare culturala.

Principalele domenii unde antropologia aplicativa este antrenata sunt urmatoarele:
- antropologia medicala;
- studiul abuzului de droguri;
- studiul modalitatilor de conservare a trecutului;
- studiul grupurilor etnice, a saraciei si a crimei;
- studiul educatiei intr-un mediu multicultural;
- cercetarea mediului urban;
- studiul muncii sociale;
- studiul mass-mediei.

Nu exista etnii minoritare in sine, ele fiind astfel doar prin raportare la alte grupuri cu care sunt asociate in interiorul unui stat. Etniile minoritare sunt victimele dominarii si abuzurilor din partea societatilor globale, propriile lor interese fiind subordonate celor ale statelor-natiuni. Aceasta dominare culturala, politica si economica are ca rezultat negarea identitatii etniilor minoritare, supravegherea teritoriilor si a resurselor acestora. Unele grupuri devin obiectul discriminarilor diverse din partea membrilor societatii inconjuratoare sau a unora dintre ei sau sunt supuse unor reglementari "nationale" care impiedica o functionare normala a vietii lor economice si sociale. Un exemplu semnificativ este cazul aborigenilor din Australia ce reprezinta astazi o populatie de mai mult de 200000 de persoane. Ei raman puternic atasati de traditiile lor sociale si religioase, dar sunt tot mai mult constransi sa abandoneze vechile activitati care le asigurau subzistenta. Atitudinea autoritatilor federale australiene fata de aborigeni se caracterizeaza prin punerea in practica a unei politici sistematice de inchidere in rezervatii si de excludere din comunitatea nationala. Alte minoritati care se confrunta cu probleme asemanatoare celor descrise mai sus sunt si bosimanii, indienii din Amazonia, populatia kanak din Noua Caledonie, masaii din Kenia etc.

Natura si tinta revendicarilor etniilor minoritare sunt foarte diverse: ele se pot limita la obtinerea de garantii in fata anumitor amenintari, pot viza concesionarea unor drepturi de natura economica, sociala, politica, sau, dimpotriva, egalitatea in drepturi cu cetatenii statului-natiune dominant. Mijloacele puse in serviciul revendicarilor pot merge de la actiuni care se inscriu in limita legislatiei tarii respective si pana la lupta armata.