Ghidul tau pe internet
Accident aviatic ? American Airlines, zborul 191
Detalii
| Categorii | Economie |
|---|---|
| Taguri | |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 9690 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Zborul 191 al companiei American Airlines, care urma sa decoleze de pe aeroportul O'Hare din Chicago pentru a ateriza pe aeroportul international din Los Angeles s-a prabusit la scurt timp dupa ora 15, pe 25 mai 1979. Aeronava McDonell Douglas DC-10 avea la bord 258 de pasageri si 13 membrii ai echipajului. In urma prabusirii n-a existat nici un supravietuitor, ba mai mult, inca doi oameni de la sol au fost ucisi. Chiar daca America a cunscut multe tragedii aviatice, acesta ramane cel mai dezastruos din toata istoria aviatica a Statelor Unite.In 25 mai, vremea era buna, iar vantul sufla din nord-est cu 41 km/h. La 14:50, ora Americii de Nord, Zborul 191 a fost autorizat sa iasa pe pista 32R, iar la 15:02, zborul a fost pregatit pentru decolare. Decolarea a fost normala, pana cand Ed Rucker, controlorul de trafic aerian de pe aeroportul O'Hare, a sesizat ca motorul principal s-a desprins de aeronava, cazand pe pista. Avionul si-a continuat urcarea normala aproximativ 100m, lasand in urma sa o dara de combustibil si lichid hidraulic.
In cazul unui asemenea incident, supravietuirea este teoretic posibila intr-un DC-10; schimbarea centrului de greutate si coarda aerodinamica principala erau in marja de toleranta, si avionul ar fi putut ateriza in conditii de siguranta daca pierderea motorului nu a provocat si alte avarii. In simularile ulterioare ale zborului, cu toate avariile colaterale cunoscute incluse, doar pilotii care erau la curent cu problemele specifice ale zborului, ar fi fost in masura sa redreseze avionul cu succes. Ziarele au raportat mai tarziu ca, in cazul in care pilotii ar fi retractat flapsurile, avionul ar fi putut fi redresat.
Pilotii si-au dat seama imediat ca au pierdut un motor, dar n-au fost siguri ca acesta chiar a cazut, sau daca a produs si alte avarii. Echipajul voia sa reduca viteza de la 165 noduri (306 km/h) la viteza recomandata pentru urcare, 153 noduri (283 km/h), dar desprinderea motorului a rupt cablurile hidraulice care controlau eleroanele (dispozitive retractabile care scad viteza aripii in timpul decolarii si aterizarii). In plus, motorul a smuls aproape un metru din aripa, inclusiv sursele hidraulice si cele de alimentare electrica ale instrumentelor Capitanului. Pentru a ajunge la un comutator de alimentare de rezerva, inginerul de zbor ar fi trebuit sa se roteasca cu scaunul, sa-si desfaca centura de siguranta si sa se ridice in picioare, nu sa urmeze procedura de decolare in caz de urgenta. Acest lucru insemna ca pilotii nu erau la curent cu starea in care se afla aeronava. Motoarele avioanelor DC-10 nu sunt vizibile de la ferestrele cabinei de pilotaj, iar turnul de control nu a informat echipajul de zbor despre ceea ce a vazut.
In timp ce fluidul hidraulic curgea, forta aerului a cauzat retragerea voletilor, ceea ce a dus la o pierdere semnificativa a ridicarii aripii stangi si, din pierderea motorului a rezultat urcarea asimetrica, avionul intorcandu-se pa partea stanga. Aeronava a devenit incontrolabila si, aflata la inaltimea de 99m, s-a intors cu botul in jos, prabusindu-se pe un camp deschis de aproximativ 1400 m, aflat la capatul pistei din nord-vestul aeroportului, la ora 15:04, dupa aproximativ 31 de secunde in aer.
Avionul a lovit un hangar al vechiului aeroport Ravenswood, care era utilizat la data respectiva de compania Courtney-Velo Excavating. Fuselajul a taiat un sant prin fostul aerodrom, situat la est de un parc de rulote. Datorita unei incarcaturi de carburant neutilizat, impactul a generat o minge de foc, provocand un nor de fum vizibil din centrul orasului Chicago. Avionul s-a dezintegrat si a ars, iar cei 271 de oameni aflati la bord au murit fie din cauza impactului fie a focului, care, de asemenea a mai ucis doi muncitori de la garajul Courtney-Velo si i-a ranit grav pe altii doi.. Unele bucati au zburat in parcul din apropiere, unde trei rezidenti au fost raniti, cinci rulote si mai multe masni au fost avariate.
Dezastrul si investigatiile au fost rapid acoperite de mass-media, iar impactul accidentului aviatic a luat o mare amploare datorita pozelor facute de fotografi amatori, care au fost publicate a doua zi in Chicago Tribune. Oficialii de pe aeroportul Los Angeles International au avut grija sa tina in frau stirile care veneau dinspre Chiago, pentru a nu-i alarma pe cei care asteptau pasagerii zborului 191. Prabusirea zborului 191 a adus critici din partea mass-mediei pentru ca era deja al patrulea accident fatal in care era implicat un DC-10 , accidente in urma carora 662 de vieti au fost curmate.